Comoara din Sânnicolau Mare se află în patrimoniul Muzeului de istoria artelor, Kunsthistoriches Museum, din Viena. A fost descoperit în data de 3 iulie 1799 la Sannicolau Mare, de către un ţăran sârb pe nume Nera Vuin, care săpând în grădina casei sale pe lângă un zid, a găsit această comoară. Comoara a aparţinut Voievodului Glad şi apoi nepotului acestuia, principele Achtum, care ar fi îngropat comoara la marginea cetăţii Morisena.

În jurul descoperirii acestui tezaur, s-au ţesut în timp, numeroase legende care au anumite elemente comune, dar cele mai veridice date le găsim în scrierile lui NEUMANN, care era directorul cabinetului imperial de numismatică şi antichitate din Viena.

Locul descoperirii tezaurului se află astăzi pe strada Comori, care în anul 1881 a fost însemnat cu piatra comemorativă care nu mai există. Acest loc necesită a fi marcat din nou cu o piatră comemorativă, care să amintească generaţiilor viitoare, că încă din sec. IX – XI aici exista o comunitate bine dezvoltată. Comoara ar putea fi un fel de act de naştere documentar al localităţii.

Descoperirea acestei comori a avut de la început, un răsunet internaţional, valoarea sa fiind estimată pe atunci la 3 milioane florini.

Studierea tezaurului a început încă din secolul trecut, de numeroşi arheologi, filologi, istorici de artă, până în prezent existând peste 150 de lucrări şi monografii în care este tratată această descoperire.

Tezaurul cuprinde 23 de piese din aur (e posibil ca tezaurul să fi fost mult mai mare), lipsind perechile vaselor 1,2,5,6,7,8,18,19, care ar mai fi cântărit încă 6 kg. de aur, iar valoarea în aur ar fi fost de 25.000 monede de aur. Odată cu comoara a fost descoperită şi o cruce de mare valoare, pe care au dat-o mănăstirii Bezdin (Serbia) şi care este păstrată cu sfinţenie de călugării sârbi, iar din 1887 nu se mai ştie nimic. Tezaurul de la Sannicolau Mare constituie cea mai evidentă sinteză a elementelor de artă a formelor, motivelor vehiculate în primul mileniu, pe teritoriul Europei de răsărit, centrale şi de sud – est, fiind legat de tradiţiile greco – romane şi iraniene în răsărit şi de arta veche contemporană a Bizanţului şi stepelor.

Vechimea tezaurului se localizează între sec. IX-XI, având un stil unitar din punct de vedere tehnic, majoritatea vaselor având un rol funcţional bine precizat, fiind obiecte de cult religios de rit creştin. Pe inscripţiile în limba greacă de pe bazinele 9 şi 10 este scris: "Prin apa curată Doamne spre viaţă veşnică".

Cu toate contradicţiile apărute asupra apartenenţei tezaurului, un singur lucru este logic şi cert, că acesta a fost găsit în pământul Sannicolaului Mare şi a aparţinut Voievodului Glad şi apoi nepotului acestuia, principele Achtum, care ar fi îngropat comoara la marginea cetăţii Morisena în zona Sighet, cu o cruce, înaintea bătăliilor sale cu ungurii.

Tezaurul, este posibil sa fi fost dăruit de Împăratul bizantin Constantin al V lea demnitarilor sau bisericii din această zonă.

În perioada interbelică, în localitate s-a format un curent puternic al intelectualilor, care au făcut demersuri către forurile româneşti şi internaţionale, de aducere a tezaurului acasă, acolo unde a fost găsit, în această vatră străbună multimilenară.

În perioada comunistă s-a încercat aducerea comorii, însă austriecii au cerut enorm de mulţi bani şi nu au dorit să ni-l restituie. După 1990 – au fost aduse în muzeul oraşului, fotografii cu expunerea tezaurului, iar o copie a comorii este expusă în muzeul de istorie din oraşul Arad.

Tezaurul de la Sânnicolau Mare este compus din 23 de obiecte din aur, în greutate totală de peste 10 kilograme, după cum urmează:

  1. Cană ovoidală cu picior inelar, gât înalt şi gură trilobată; aur 22 carate, masa = 2149 grame, înălţinea 361 mm.
  2. Cană piriformă cu picior tronconic, gât evazat şi gură cilindrică; aur 18 carate, masa = 608 grame, înălţimea 221 mm.
  3. Cană ovoidală cu picior tronconic şi gură în formă de pâlnie; aur 21 carate, masa = 656 grame, înălţimea 214 mm.
  4. Cană ovoidală cu picior tronconic, fără gură; aur 19,5 carate, masa = 631 grame, înălţimea 229 mm.
  5. Cană ovoidală cu picior tronconic, gură în formă de pâlnie, toartă din bronz; aur 20 carate, masa = 710 grame, înălţimea 209 mm.
  6. Cană având aceeaşi formă, patru lobi perlaţi; aur 21 carate, masa = 926 grame, înălţimea 234 mm.
  7. Cană în formă de ploscă; aur 21 carate, masa = 755 grame, înălţimea 227 mm.
  8. Fructieră ovală, recipient în formă de scoică; aur 22 carate, masa = 377 grame, înălţimea 30 mm; inscripţie runică pe buza vasului.
  9. Bazin de formă circulară; aur 22 carate, masa = 287 grame, înălţimea 34mm; inscripţie cu litere greceşti şi monogramă.
  10. Bazin aproape identic celui anterior; aur 22 carate, masa = 305 grame, înălţimea 32 mm.
  11. Pahar tronconic cu buza dublu perlată; aur 20 carate, masa = 74,7 grame, înălţimea 47 mm.
  12. Pahar tronconic aproape identic celui anterior; aur 20 carate, masa = 70,8 grame, înălţimea 47 mm.
  13. Cupă ovoidală sprijinită pe trei picioare în formă de labă de leu; aur 20,5 carate, masa = 283 grame, înălţimea 110 mm.
  14. Cupă aproape identică cu cea anterioară; aur 20,5 carate, masa = 285 grame, înălţimea 110 mm.
  15. Cupă asemănătoare, mai mare; aur 22 carate, masa = 483 grame, înălţimea 106 mm.
  16. Pateră cu bazin semicircular şi toartă dreaptă; aur 21 carate, masa = 103 grame, înălţimea 16 mm.
  17. Pateră asemănătoare celei precedente; aur 21 carate, masa = 104 grame, înălţimea 18 mm.
  18. Pahar piriform; aur 22 carate, masa = 217 grame, înălţimea 57 mm.
  19. Bazin cu apucătoare; aur 22 carate, masa = 179 grame, înălţimea 22 mm.
  20. Bazin cu cataramă; aur 22 carate, masa = 212 grame, înălţimea 25 mm; inscripţie cu litere greceşti (BOUTAUL)
  21. Potir cu picior şi postament; aur 20,5 carate, masa = 213 grame, înălţimea 65 mm.
  22. Potir asemănător cu cel precedent; aur 20,5 carate, masa = 213 grame, înălţimea 65 mm; inscripţie runică pe fundul potirului.
  23. Corn în formă de pâlnie, cu muştiuc sferic; inscripţie runică.


Cele 23 de piese ale tezaurului, în greutate de 9.925 grame, eterogene ca formă şi execuţie stilistică, sunt confecţionate din aur cu o fineţe variind între 12 şi 22.

În privinţa originii, s-au emis ipoteze conform cărora vasele 9 şi 10, din grupa vaselor cu fineţe 22 - care poartă inscripţii cu caracter cultic în limba greacă - ar fi aparţinut unor conducători avari, iar vasul 21 din aceeaşi grupă de fineţe, cu inscripţia ce foloseşte caractere greceşti, dar nu în limba greacă, a fost atribuit, pe baza cuvintelor Bataul şi Boila când românilor, pecenegilor, proto-bulgarilor etc, aşadar o acumulare a unor piese provenind din perioade diferite, acoperind mai multe veacuri, începând cu secolul IV. Inscripţia găsită: "ΒΟΥΗΛΑ.ΖΟΑΠΑΝ.ΤΕΣΗ.ΔΥΓΕΤΟΙΓΗ.ΒΟΥΤΑΟΥΛ.ΖΩΑΠΑΝ.ΤΑΓΡΟΓΗ.ΗΤΖΙΓΗ.ΤΑΙΣΗ" Tonciulescu a studiat textul şi a propus următoarea traducere "Jupan Buila are toate drepturile, jupan Butaul are dreptul de a intra în toate cetăţile". Tezaurul pare să fi aparţinut lui Ahtum, ultimul voievod medieval al Banatului care a pierdut ultima luptă cu Chanadinus în bătălia de la Tomnatic, lângă Morisena (azi Cenad). Conform acestei versiuni, tezaurul a fost îngropat de familia lui Ahtum la puţin timp după moartea acestuia în bătălia cu Chanadinus.

Comoara a fost expusă o singură dată la Expoziţia Mileniului de la Budapesta în 1896.

Sursa foto: wikipedia
Surse: wikipedia, comoara-sannicolaumare.blogspot.ro