În urmă cu zece ani, profesorul de istorie Dumitru Ioniţă a redeschis în lumea ştiinţifică o dispută încă netranşată asupra celei mai vechi scrieri din lume, printr-o descoperire arheologică făcută în judeţul Neamţ. În iarna anului 2004-2005, el a găsit în albia râului Bistriţa, în punctual Vadu Rău, din comuna Farcaşa, circa 300 de pietre, din care 120 erau acoperite cu un strat de lut ars, pe care erau însemnate mai multe simboluri stranii.

Întîmplător am descoperit o serie de piese de piatră, de diverse forme şi dimensiuni, ce comportă relative similitudini cu tăbliţele de la Tărtăria, descoperite în 1961, de către regretatul arheolog Vlasa, şi care certifică existenţa unui «centru» de scriere protoliterară pe teritoriul României“, a declarat profesorul Dumitru Ioniţă.

Cît priveşte piesele scoase la lumină de către apele Bistriţei pe un grind din Vadu Rău, acestea au atras atenţia tînărului profesor din zonă prin forma lor deosebită, precum şi prin semnele grafice înscrustate, după spusele sale, în stratul de lut ars ce acoperă piatra. „Pe tăbliţele descoperite de muncitori, ultimele chiar în iarna 2004-2005, sînt incizate o serie de semne figurale abstracte. Asemănarea cu cele descoperite la Tărtăria tocmai aici se produce. Asta m-a făcut să leg descoperirea de la Vadu Rău celei din Alba şi de aici ideea unui alt centru cultural, ce comportă un stadiu precursor al scrierii sumeriene datată pe la 3300 Înainte de Hristos“, a afirmat profesorul Ioniţă. Referitor la obîrşia acestor piese în zona Văii Bistriţei, profesorul emite ipoteza: „în zonă ar fi existat un atelier neolitic de confecţionare a acestora şi prin diverse căi ar fi fost, mai apoi, răspîndite pînă în vestul României, la Tărtăria“. Afirmaţia sa ia de bază numărul pieselor, „la Tărtăria descoperindu-se trei tăbliţe, pe cînd la Vadu Roşu trei sute, din care 120 comportînd semne grafice“. Piesele descoperite la Dumitru Ioniţă se află în proprietatea sa, alăturîndu-se altor piese cu valoare documentară colecţionate de-a lungul timpului.

Sînt un pasionat colecţionar de obiecte ce atestă documentar istoria Văii Bistriţei. Numărul pieselor achiziţionate se ridică la 2.000 şi le păstrez cu sfinţenie“, a spus colecţionarul, deşi ar fi interesat să primească un sprijin de specialitate în alcătuirea unui punct muzeistic, care să facă cunoscută colecţia sa. „Dacă cei autorizaţi în domeniu m-ar înţelege, ar accepta expunerea colecţiei într-o locaţie specială pentru accesul publicului, dar în condiţii de securitate maximă, iar banii încasaţi să intre în bugetul localităţii Farcaşa“, a declarat profesorul Ioniţă. Dintre piesele ce ar putea reţine atenţia iubitorilor de istorie, ce se află în colecţia profesorului Ioniţă, am reţinut „sceptrul voievodal de ceremonial al lui Ştefan cel Mare“, „clopotul de ceremonial al lui Petru Rareş“, „icoana lui Daniil Sihastru“, la care spune colecţionarul s-ar fi închinat Marele Voievod Ştefan şi multe altele.

Prin pasiunea sa de colecţionar, profesorul Ioniţă nu pare însă să fie agreat de către colegii de breaslă, mulţi considerîndu-l un aventurier. Se pare că şi specialiştii în aheologie de la Complexul Muzeal Neamţ nu prea sînt interesaţi de descoperirea de la Vadu Rău. Totuşi, că profesorul Ioniţă a descoperit ceva este de netăgăduit. Ce anume, urmează ca într-un viitor apropiat să aflăm. „Unii spun că prin activitatea mea ca istoric aş vrea să le iau locul. Nu este adevărat. Vreau să se ştie că istoria curge printre noi şi pentru a o observa trebuie să fim atenţi la tot ce ne înconjoară. Acesta a fost şi motivul pentru care am dorit să discut cu redacţia Monitorului de Neamţ, să se afle despre ceea ce istoria locurilor ne semnalează din cînd în cînd, iar mie, considerîndu-mă un «ales» al istoriei, mai mult ca la alţii“, a mai afirmat profesorul Dumitru Ioniţă.

Sursa foto: adevarul.ro
Surse: Monitorul de Neamţ, adevarul.ro