Cu forme foarte ciudate, de farfurii zburătoare, carapace de ţestoase sau bile perfect sferice, cântăresc de la câteva grame la câteva tone şi ajung să măsoare doi metri înălţime. Aceştia sunt trovanţii de Ulmet-Bozioru, atracţii turistice ascunse în Munţii Buzăului. Aceste formaţiuni geologice au fost numite de localnici „Babele de la Ulmet“.

Geologii spun că trovanţii sunt forme de micro-relief care se dezvoltă în straturile de nisip, datorită apelor subterane calcaroase care le spală şi le sedimentează în timp. Modul de formare al trovanţilor este acelaşi cu cel al perlelor.

Întregul proces determină creşterea acestor formaţiuni, din inima pământului către suprafaţă, tocmai de aceea, ineditele forme de relief au primit in popor numele de „pietre vii”.

Aspectul pietrelor este foarte bizar. Multe dintre ele au forme sferice sau cilindrice, fiind asemănatoare cu navele spaţiale extraterestre. În România, printre cele mai întinse platforme de trovanţi se găsesc în judeţul Buzău, pe culmea dealului Ivăneţu.

De ce sunt aşezaţi pe culmea unui deal, de parcă ar fi o scriere care să poată fi zărită de la înăţime, rămâne o enigmă. La fel cum o engima rămâne şi faptul că pe dealul paralel, la numai 200 - 300m disanţă, in ciuda aceleaşi structuri geologice - poza urmatoare - nu există nici o formaţiune asemănătoare cu aceasta. Logic ar fi fost, pe două coame de deal paralale, aflate la o distanţă de 200 - 300 m să se formeze formaţiuni similare, având aceeaşi structură geologică.

Cei care au ajuns să vadă această minunăţie a naturii, cu siguranţă au văzut şi culmea dealului paralel cu Ivăneţu, plin de astfel de formaţiuni geologice, dar care nu decopertate trovanţi.

Localnicii dar şi primii geografi care au luat contact cu aceste stânci le-au numit Babele de la Ulmet, pentru că de la distanţă seamănă cu nişte bătrâne care vorbesc între ele.

Grupul de stânci care seamănă cu nişte farfurii zburătoare se află pe raza satului Ulmet, comuna Bozioru. Drumul este practicabil in condiţii decente pana la intersectia unde veti gasi indicatorul catre "Babele de la Ulmet". Urmeaza apoi un drum ne-asfaltat, de tara, foarte abrupt. Daca masina va tine (aveti garda la sol mai inalta si nu aveti probleme tehnice - foarte important, avelope foarte bune), puteti urca pana aici. Personal, am lasat masina aici si am urmat drumul pe jos. Cand setati coordonata GPS, veti fi informati ca ati ajuns la destinatie. Este adevarat, chiar daca nu vedeti aceste minunatii, uitati-va in partea stanga, pe coama dealului si reperati poteca ce urca pe aceasta.

În principiu, trovanţii sunt gresii cu o textură mai dură decât a stratului în care se dezvoltă. Tendinţa lor este de creştere spontană - din centru către periferie - cu o rată de depunere care poate atinge 4-5 cm în 1200 ani. Apar sub forma unor agregate minerale nodulare, sferoidale, elipsoidale, discoidale, cilindrice sau dendritice cu structură masivă, concentrică sau plană (stratificată), având dimensiuni de la câţiva milimetri la câţiva metri. Sunt incorect cunoscuţi în anumite cercuri sub numele de "pietre care cresc" (conform wikipedia).

O alta zona foarte bogata in trovanti este comuna Costesti, din Ramnicu Valcea. Aici exista un muzeu al trovantilor. Va rog sa priviti diferentele intre trovantii de la Ulmet si trovantii de la Costesti. Diferentele sunt uimitoare (n-au nicio legatura unii cu altii, in afara de structura geodezica)!!!!

Foto: ing. Constantin Iancu

Notă 20 mai 2017: Drumul din DN10 Buzău-Braşov pana la Ovidiubest S.RL., conţine porţiuni asfaltate, alterante cu porţiuni în lucru, însă toate zonele în pantă sunt asfaltate, astfel că nu veţi omorî maşina până la această răspântie. Porţiunile marcate cu roşu sunt foarte abrupte, strâmte (dificil de trecut 2 maşini una pe lângă cealaltă, mai ales ultima porţiune, unde chiar nu încap 2 maşini una pe lângă cealaltă) şi acoperite cu pietriş. În caz de ploaie (cum am prins noi) drumul devine foarte alunecos şi pentru a urca cu maşina, o forjaţi de o ia naiba. După ce am forjat maşina, am renunţat si am parcat-o unde am însemnat "P" (este o răspântie unde veţi găsi un puţ cu cumpănă). De acolo, este cale de mers cca. 30 minute pe jos, în ritm lejer. Atenţie, trovanţii sunt pe coama dealului, în partea stângă cum ajungeţi "la destinaţie", conform indicaţiilor GPS-ului.