Complexul Rupestru din Alunis este compus din biserică, doua chilii sapate in stanca si inca 5 nedatabile, din care 3 neterminate, una astupata cu bolovani si alta pe culme pentru strajuire. Conform scurtului istoric al bisericii, aceasta a avut si are hramul "Taierea Capului Sfantului Ioan Botezatorul" si este unul dintre cele mai vechi lacasuri de cult crestine de pe teritoriul Romaniei, datand din anul 1274, fiind una dintre putinele biserici cu aceasta vechime in care se mai săvârşeau sfintele slujbe. Istoricul N. Densusianu dateaza satul in paleolitic, ca vatra a unui trib de pastori si localizeaza acolo celebra Colchida.

La intrarea in biserica, exista un pridvor de lemn din 1825, apoi naosul si altarul care sunt sapate in stanca, cu tavan boltit, despartite de doi pilastri. Pe unul dintre ei este scris cu litere chirilice "Ma(teio) leat 7056" (1548). Pe peretele nordic al altarului, există altă inscriptie in paleoslava, din care s-au descifrat doar numele ctitorilor legendari Simion si Vlad si al ieromonahului Daniil.

Potrivit legendei, biserica a fost sapata in stanca de doi ciobani, Vlad si Simion, care-si pasteau turmele prin aceste locuri. Zice-se ca unul dintre ciobani a auzit in timpul somnului un glas care il indemna sa sape in stanca, deoarece va găsi icoana Sfintei Fecioare Maria. Om credincios, ciobanul a facut intocmai si a gasit, intr-adevar, icoana. Acest fapt l-a determinat sa sape incaperea bisericii, impreuna cu celalalt cioban si cu ajutorul nemijlocit al satenilor.

Atestarile documentare, dateaza din Evul Mediu si constau in danii, litigii si acte comerciale. Astfel, un hrisov al domnitorului Mihnea Turcitul din 1586-1587 prin care sotia lui, doamna Neaga, inzestreaza schitul, facandu-l manastire; intre anii 1649 - 1668 are loc o largire a bisericii intiale. De-a dreapta si de-a stanga bisericii se afla trei incaperi, sapate de asemenea in stanca; ele au servit drept chilii pentru calugarii schitului. Biserica sapata in piatra, are forma de nava, cu tavan boltit. Absida altarului este mica, prevazuta cu Sfanta Masa, Proscomidiar, firide pentru vase cultice, precum si cu fereastra. Si naosul are fereastra, pentru iluminarea stranei cantaretului si pentru aerisire. Dimensiunile bisericii din piatra sunt: 8,80 m lungime, 4 m latime si 2,80 inaltime.

In anul 1870 s-a pus o catapeteasma din lemn de stejar, cu icoane din tabla de zinc, de catre ieromonahul Eftimie Ciolaneanu. Pridvorul-pronaos este impodobit cu picturi, tot pe tabla de zinc. Dupa anul 1871 locasul de cult a devenit biserica parohiala, dupa cum il regasim si in prezent.

FOARTE IMPORTANT: La data când am vizitat acest sfânt lăcaş de cult, 20 mai 2017, acesta nu se mai vizita, biserica fiind puternic afectată de un incendiu din luna decembrie 2016, cum este relatat in adevarul.ro

La intrarea în biserica rupestră din Aluniş, pe un panou care a scapat incendiului, se află istoricul acesteia:

"Biserica cu hramul „Tăierea capului Sfântului Ioan Botezătorul” este una dintre vechile biserici de pe teritoriul patriei. Ea datează din anul 1274, fiind una din puţinele biserici cu această vechime în care se mai săvârşesc sfintele slujbe.

Potrivit legendei, biserica a fost săpată într-un masiv stâncos de către doi ciobani, Vlad şi Siomion, care-şi păşteau turmele prin aceste părţi. Se zice că unul dintre ciobani a auzit în timpul somnului o voce care-l îndemna să sape în stâncă, deoarece va găsi Icoana Maicii Domnului. Om credincios, ciobanul face întocmai şi găseşte, într-adevăr, icoana. Acest fapt l-a determinat să sape încăperea bisericii, împreună cu celălalt păstor şi cu ajutorul nemijlocit al sătenilor.

S-a zămislit astfel sfântul lăcaş, iar numele celor doi ciobani se găsesc, dăltuite în piatră, în inscripţia din Sfântul Altar, în stângă, lângă Proscomidiar.

De-a dreapta şi de-a stânga bisericii se află trei încăperi săpate, de asemenea, în stâncă şi care au servit drept chilii pentru deservanţii (călugării) bisericii.

Biserica se aseamănă cu bisericuţele creştine din complexul de la Basarab (Dobrogea), prin arhitectură, prin inscripţiile gravate în stâncă, precum şi prin existenţa chiliilor. Asemănarea se poate face şi cu schitul Agaton şi biserica de la Nucu, din apropiere. Probabil, între acestea din urmă şi schitul de la Aluniş existau legături strânse. Dacă atestarea bisericii se face cam pe la anul 1274, satul Aluniş este mai vechi, deoarece, potrivit legendei, sătenii dau ajutor la săpatea bisericii, deci exista un sat bine întemeiat şi care, probabil, avea un alt lăcaş de cult. Dacă comunitatea era deja organizată, trebuie să ne gândim că o aşezare nu se formează peste noapte, deci satul Aluniş este mai vechi decât biserica, înscriindu-se, aşdar, în rândul vechilor localităţi din ţară.

La circa 4 km depărtate de Aluniş, se află culmea Zboiu, în care sunt săpate, în stâncă, nişte galerii şi un puţ folosite de localnici în vremurile năvălirilor barbare. Un puţ asemăntor şi galerii galerii săpate în stâncă se găsesc la Râşnov, jud. Braşov, la Cetatea Ţărănească. La cutremurul din 31 august 1986, intrarea dinspre vale către galerii s-a surpat.

În vremurile ce au trecut de la întemeierea schitului Aluniş, acesta a fost bine cunoscut. Drept dovadă stă dania Doamnei Neaga, cea care, în anul 1578 împroprietăreşte schitul cu o moşie. Între anii 1840 şi 1850, la intrarea în biserică, perpendicular pe aceasta, s-a construit un pridvod (sion) din lemn, deasupra căruia se află clopotniţa cu turlă mică. Această construcţie anexă, din lemn, a fost ridicată prin strădaniile stareţului Antonie Ciolăneanu. Biserica propriu-zisă (construcţia din piatră) are formă de navă, cu tavan boltit. Absida Altarului este mică, prevăzută cu Sfânta MAsă, Proscomidiar, firidă pentru vase cultite, precum şi cu fereastră. Şi Naosul are fereastră pentru iluminarea Stranei cântăreţului şi pentru aerisire. Dimensiunile bisericii (ale lăcaşului din piatră) sunt: 8,80 m lungime, 4 m lăţime şi 2.8 m înălţime.

În anul 1870 s-a aşezat o Catapeteasmă din lemn de stejar, cu icoane din tablă de zinc, după Erminia Ortodoxă. Dăinuirea în timp a Catapetesmei a făcut ca aceasta să fie afectateă de umezeală specifică. Catapeteasma a fost făcută de Eromonaul Eftimie Ciolăneanu, iar peste vremuri a suferit modificări, asemenea şi o parte din icoanele lucrate în tablă. Astfel, au fost aplicate patru icoane pictate pe piatră de zinc.

Pridvorul – pronaos este împodobit cu picturi, tot pe tablă de zinc.

Biserica a fost înzestrată cu lumină electrică, deşi acest lucru dăunează originalităţii ei, ca monument istoric.

La intrarea în anexa de lemn se află inscripţia care menţionează renovările şi restaurările, precum şi ctitorii de dată mai recentă. Din rândul aluniştilor s-au ridicat: Egumenul Serafim – tipograf la Sf. Episcopie a Buzăului, cel care a lucrat rânduiala Sfintei Liturghii, după originalul Eromonahului Macarie. Lucrarea a fost terminată pe 10 septembrie 1856, în timpul Episcopului Filotei.

Biserica Aluniş este aşezată într-un cadru natural deosebit de frumos şi fiind un monument de gen mai rar întâlnit, atrage mulţi turişti.
"

Sursa: crestinortodox.ro

Notă 20 mai 2017: Drumul din DN10 Buzău-Braşov pana la Aluniş, conţine porţiuni asfaltate, alterante cu ne-asfaltate, însă toate zonele în pantă sunt asfaltate, astfel că nu veţi omorî maşina prea tare pentru a ajunge la Biserica rupestră de la Aluniş