Ioana Maria Lambrino şi principele Carol al II-lea au fost protagoniştii unei relaţii amoroase scandaloase care a dat mari bătăi de cap "Casei Regale a României" şi ar fi putut schimba cursul istoriei, dacă finalul iubirii pătimaşe ar fi fost altul.

În 1913, când principele Carol al II-lea, urmaşul la tron al regelui Ferdinand, avea 20 de ani, România trecea printr-o perioadă tulbure, în pragul Primului Război Mondial. Principelui moştenitor, rămas în istorie cu porecla de Regele Play-boy, nu îi stătea însă capul la treburile ţării. I-a picat cu tronc Ioana Maria Lambrino, la o petrecere dată de ministrul conservator Alexandru Marghiloman.

Carol al II-lea a remarcat-o prima dată pe Zizi Lambrino, una din cele trei femei care au jucat un rol fundamental în viaţa lui, în vara anului 1913, cu prilejul unei petreceri date de primul ministru conservator Alexandru Marghiloman, la care a participat şi Carol al II-lea. Ioana Maria Lambrino, cunoscută sub numele de Zizi, s-a născut în 1898 în oraşul Roman”, povesteşte Paul D.Quinlan în cartea ”Regele play-boy, Carol al - II -lea de România”

Zizi, Zucky sau Baby, aşa cum avea să o alinte principele pe Ioana Lambrino, era o moldoveancă de origine evreiască, brunetă şi durdulie, mică, oacheşă şi isteaţă. Tânăra provenea dintr-o familie de aristocraţi cu origini greceşti fanariote. Şcolită la pension în Franţa, Zizi era o tânără cultivată care studiase muzică şi literatură. Între cei doi a început o relaţie amoroasă pe care "Casa Regală a României" a ignorat-o, fără să bănuiască amploarea scandalului. “Nimeni nu dăduse vreo însemnătate deosebită flirtului, şi mai ales, nimeni nu-şi închipuia că se va merge până la o căsătorie şi aceasta sub auspiciile cotropitorilor ţării sale”, evocă I.G. Duca în “Amintiri politice”.

Scandalul a izbucnit în 1918, când principele Carol al II-lea a fugit la Odessa cu cea pe care o credea aleasa inimii, decis să se însoare, în ciuda interdicţiilor venite din partea "Casei Regale a României". Principele Carol al II-lea a trecut graniţa cu Zizi, deghizat în haine civile (ca şi unchi-său, cu ani în urmă, când a intrat în România), ajutat de un locotenent din regimentul său. Se spune că principele l-ar fi plătit pe preotul ortdox care le-a unit destinele în biserica din Rusia cu suma de 50.000 de lei. Iresponsabilul principe şi-a anunţat căsătoria printr-o telegramă: “Eu am luat în căsătorie pe Zizi Lambrino. Pot să mă întorc cu ea sau iau drumul Franţei?”.

La auzul veştii, Ferdinand a trimis un colonel ca să aducă acasă principele rătăcitor. Readus în ţară cu forţa, principele insistă la menţinerea căsătoriei cu Zizi, uniune pe care "Casa Regală a României" o voia desfăcută. Când Carol al II-lea s-a aratat dispus să renunţe la tron, în favoarea noii neveste, Guvernul s-a implicat în scandal, iar subiectul renunţării la tron a iscat dezbateri aprinse. În vreme ce unii demnitari îi iau apărarea lui Carol al II-lea, alţii îl vor decăzut din dreptul de moştenitor. Şeful Guvernul, Marghiloman cere înlăturarea definitivă a lui Carol al II-lea de la tron: „Prinţul trebuie decăzut din prerogativele sale; prinţul Nicolae proclamat în locul său şi pentru el făcută o educaţie severă şi serioasă", a fost propunerea făcută de Marghiloman

Brătianu, în schimb, îi ia apărarea, considerând că principele este prea tânăr şi mai are timp să se coacă la minte, până va urca pe tron. Regele îşi pedepseşte fiul cu 75 de zile de arest la Horaiţa. Mama sa, regina Maria, îi cere să renunţe la căsătorie: „Ar fi fost onorabil să mori cu un glonţ în cap, să fii înmormântat în pământul românesc, decât să-l trădezi”.

Regele îl însărcinează pe Brătianu să ducă muncă de lămurire cu Carol al II-lea. ”Am spus prinţului că nu va putea domni dacă ar persista în căsătoria sa şi că renunţarea lui la tron echivala cu o dezertare. I-am spus să asculte de părinţi, să nu uite că tinereţea poate întotdeauna să înveţe şi că, pentru Suverani, a şti să asculte este o calitate de căpetenie”, scrie Brătianu în raportul trimis regelui în noiembrie 1918.

Carol al II-lea este convins, într-un final, să-şi pună semnătura pe un act care consfinţeşte desfacerea căsătoriei cu Zizi. ”Nu mă opun la anularea actului de căsătorie semnat la Odessa”, semnează Carol al II-lea la data de 11 noiembrie 1918. Căsătoria de la Odessa este anulată de Înalta Curte de Casaţie la data de 8 ianuarie 1919.

După desfacerea căsătoriei, Carol al II-lea este trimis pe front, în Ungaria. De aici trimite o nouă scrisoare de abdicare pe care "Casa Regală a României" nu i-o ia în seamă. Regele pune la cale trimiterea principelui iresponsabil într-o călătorie în jurul lumii, cu speranţa că Zizi va fi uitată. În încercarea de a-şi convinge familia să accepte relaţia cu Zizi, Carol al II-lea se împuşcă intenţionat în picior, ameninţând că se va sinucide. Într-un final, a acceptat călătoria în jurul lumii.

Carol pleacă în jurul lumii, vizitează Egiptul, India, China, Japonia şi New-York. În vreme ce principele moştenitor umblă în lumea largă, Zizi este plătită să se facă nevăzută. O rentă anuală de 110.000 de franci a fost preţul plătit de "Casa Regală a României" pentru ca Zizi să dispară din viaţa lui Carol.

Doamna I. Lambrino se obliga a nu ridica nici un fel de pretenţiuni şi a nu face nici un alt act vexatoriu sau dăunător pentru vreunul dintre membrii familiei regale, oricare ar fi el”, nota documentul prin care Zizi renunţa la Carol. Tânăra s-a stabilit într-o vilă la Cannes pe Riviera Franceză. La scurt timp, lui Carol i s-a aranjat căsătoria cu prinţesa Elena din familia regală a Greciei.

După ce Zizi îl naşte, la data de 20 ianuarie 1920, pe Mircea, fiul lui Carol al II-lea, principele revine asupra deciziei de abdicare de la tron. În încercarea de a-l face să renunţe la Zizi, oameni regelui îi înscenează principelui Carol al II-lea o întâlnire întâmplătoare cu o iubire mai veche. O anume Maria Martini este plătită ca să îi ia gândul de la Zizi Lambrino. Se spune că principele a căzut în capcană şi, pentru o vreme, a cedat farmecelor iubirii din trecut, uitând de cea pe care o luase de nevastă la Odessa.

Supărată că a fost înlăturată de lângă prinţ, Zizi reapare în scenă când trimite ziarului "Epoca" o copie a scrisorii de dragoste în care Carol al II-lea îşi recunoştea fiul. Se spune că aceasta ar fi fost gestul care l-a nemulţumit pe Carol al II-lea atât de tare, încât a renunţat la Zizi pentru totdeauna.

În 1940, la aproape două decenii de la scandalul amoros, Zizi a revenit în atenţia "Casei Regale a României". L-a acţionat în instanţă pe Carol al II-lea, cerând recunoaşterea copilului, însă demersul său nu a avut succes. În viaţa lui Carol al II-lea a urmat un şir lung de amante şi un nou episod scandalos similar, de data aceasta cu Elena Lupescu.

După instaurarea regimului comunist în România, înţelegerea dintre "Casa Regală a României" şi Zizi Lambrino a picat, iar renta anuală s-a anulat. Zizi Lambrino s-a stins din viaţă la data de 11 martie 1953, la Neuilly, cu o săptămană înainte să moară Carol al II-lea.

Sursa foto: wikipedia
Material preluat din adevarul.ro