Ceaiul de ghimbir este un remediu utilizat de mii de ani în medicina ayurvedică şi are efecte excelente în combaterea indigestiei, a migrenelor şi a răcelilor de sezon. Este foarte important să se consume rădăcina proaspătă de ghimbir, nu pliculeţele cu prafuri.

Modul de preparare al ceaiului de ghimbir: se ia o bucată de rădăcină (aproximativ 5 cm), se spală bine sub jet de apă rece, se dă prin răzătoare. Se pune la fiert un litru de apă şi când fierbe apa se adaugă ghimbirul răzuit. Important este ca rădăcina de ghimbir să fie pusă după ce apa a fiert, nu în timp ce apa fierbe, aceasta fiind una dintre principalele greşeli pe care oamenii o fac când prepară ceaiul. Se lasă să fiarbă timp de un minut, apoi se stinge focul şi se lasă acoperit 30 de minute, după care se strecoară şi se consumă îndulcit cu miere, cu adaos de suc de lămâie sau cu mentă şi are un gust iute, dar foarte plăcut la gust.

Rădăcina de ghimbir este bogată în potasiu, zinc, calciu, cupru şi magneziu, vitaminele B6, C şi D, precum şi uleiuri esenţiale cu multiple proprietăţi benefice, cum este gingerol, cineol, elemen, borneol, bisabolen, curcumen, phelladrene – au efect afrodisiac, acţionează ca tonic general şi înlătură oboseala şi toxinele accumulate în organism.

Potrivit ultimelor studii, ceaiul de ghimbir dispune de efecte benefice asupra organismului: antiemetic, antiseptic, expectorant, antifungic, antiviral, analgezic, hipotensiv, antispasmodic, antiinflamatorii, antibacterian, antifebril şi antiagregant  plachetar.

Consumul de ceai de ghimbir este contraindicat bolnavilor cu afecţiuni renale, iar diabeticii trebuie să îl consume cu prudenţă, deoarece consumat în exces, poate reduce drastic nivelul de zahâr din sânge, cauzând hipoglicemie.