Numele latinesc al leurdei este Allium ursinum (usturoiul ursului) şi urşii o consumă ca medicament, imediat ce ies din hibernare. Este o plantă de talie medie-mică, cu frunze cărnoase, de un verde puternic, care face flori mici şi albe. Popular, mai este numită şi usturoită, pentru că frunzele şi tulpinile sale au un gust şi un miros puternic de usturoi, cu care se înrudeşte, din punct de vedere botanic.

În urma unor studii efectuate, a fost declarată „Planta mileniului trei”, având efecte benefice asupra inimii şi a vaselor de sânge, asupra digestiei, asupra sistemului imunitar şi a celui endocrin.

Leurda este considerată din punct de vedere terapeutic mai puternică decât usturoiul, deoarece creşte liberă, neinfluenţată de mâna omului, păstrându-şi neatinse însuşirile cu care a fost înzestrată. Astfel se explică de ce are efecte terapeutice atât de puternice.

Leurda vindecă următoarele afecţiuni:

  • Tromboflebita şi trombozele în general. Se consumă sub formă de suc: 1-2 pahare pe zi, pe stomacul gol, în cure de minim 20 de zile.
  • Sechele după accidentul vascular. Se face o cură cu salată de leurdă timp de două săptămâni, timp în care se consumă câte o porţie de salată în fiecare dimineaţă.
  • Ateroscleroza şi bolile cardiace datorate colesterolului mărit. Se administrează în cure de câte 2-3 luni, cu două săptămâni de pauză, sub formă de tinctură. Se ia 1 linguriţă de tinctură diluată în apă, de 4 ori pe zi, înaintea meselor principale. În timpul primăverii, este foarte utilă o cură cu salată de leurdă, cu o durată de minim două săptămâni.
  • Hipertensiunea arterială. Se administrează tinctura de 4 ori pe zi. Tratamentul se face timp de două luni, cu două săptămâni de pauză.
  • Reumatism, sclerodermita, psoriazisul, acneea şi bolile de piele care apar pe fondul intoxicării organismului. Se face o cură cu suc de leurdă timp de trei săptămâni, timp în care se consumă câte două pahare de suc pe zi, dimineaţa, pe stomacul gol. În paralel, se ţine o cură vegetariană cu multe crudităţi.
  • Înlăturarea efectelor nocive ale nicotinei şi fumatului. Se consumă zilnic suc de leurdă, câte 2 pahare pe zi, dimineaţa şi seara, pe o perioadă de minim două săptămâni.


Mod de preparare salată de leurdă: se recoltează frunzele fragede, tinere, în lunile martie-aprilie. Se prepară o mână de frunze proaspete, care se spală bine cu apă călduţă, se taie mărunt şi se pun într-un castron. Se amestecă cu o linguriţă de oţet de mere, un vârf de cuţit de sare şi o jumătate de linguriţă de ulei, după care se consumă în maxim 30 de minute de la preparare.

Mod de preparare tinctură de leurdă: Într-un borcan spălat şi uscat, puneţi leurda taiată marunt, fără a o îndesa. Umpleţi  borcanul cam 1/3 din capacitate. Turnaţi alcool de 38-40% peste ea şi lasaţi-o la macerat 14 zile. Puneţi borcanul lângă o sursă de caldură sau într-un loc însorit. În fiecare zi, agitaţi puţin borcanul. După 14 zile, strecuraţi conţinutul borcanului şi tinctura rezultată pastraţi-o intr-o sticlă la loc răcoros şi întunecat.

Leurda este extrem de bine tolerată de ficat şi, deşi are un puternic miros de usturoi, nu dă respiraţiei izul neplăcut pe care îl dă usturoiul.